I’m starting to respect MR.MR

23 Mar

I’m probably gonna get some hate for this, but I don’t care. For the record, this is a personal note, so don’t generalize and label anything that I may be part of based on my personal opinions. Just be thankful that there’s no one else like me and I’m the only one you have to put up with. (if you simply can’t ignore me)

 

When word first got out that SNSD would release a single titled MR.MR, I was like `wasn’t that the name of a group? O.o`

And then came out the news that 2NE1 would come back around the same time.

And all hell broke loose.

Until there were released several statements and interviews from 2NE1, saying how they like the fact that they’re promoting at the same time and they’re looking forward to it and so on, and we all liked that and remembered how SNSD were cheering for 2NE1 at a music festival when they were performing and then we were all like `See? The girls like each other and get along so well, only the fans carry out stupid wars.` And by us, I mean Blackjacks, cause Sones took every freaking opportunity to spread venom around. Including digging up old photos from the 2NE1 debut.

But the part with `See? The artist get along so well, only the fans are stupid` is a general impression, you see statements and videos and reactions and you’re all `AWWWWWW` and I’m like WELL WHAT DO YOU ACTUALLY EXPECT? There are hundreds of people in the Kpop bizz these days, each with their own personality, you can’t actually expect EVERYBODY to like and get along with EVERYBODY. But they know that it’s in their best interest to play nice and cool and prevent world war 3 from breaking out. 🙂

 

HOWEVER. I actually respect MR.MR (though I honestly don’t know them at all) for standing up and standing their ground. They may have exaggerated a bit, but they reacted the only way they knew how, and a way fit for a musician: through music. American artists do it all the time, don’t they? They felt wronged, so they acted upon it. It’s hard enough as it is to make a name for yourself in the Kpop bizz if you’re not signed with one of the big 3, but when you see something like this happen, what can you do? Sit and watch how your name gets linked not to all your hard work anymore, but to someone else’s?

It’s not like their name is one of the most common words and it’s impossible to avoid it. Would it have been so hard to just pick another title? I guess “Mister Mister” is not cool enough. Maybe someone will some day release a song called “Girls’ Generation”. And not in an adoring “Madonna” (Secret) kind of way. Totally unrelated to the artist itself. Let’s see how they like that.

So anyway, thumbs up to MR.MR for standing up for themselves and not playing nice like “Oh well, thank you for the advertisement”.

And no, I don’t hate SNSD, I really like some of the members and songs. Their fans however… Well since I’m ‘bitch/I’m-done-taking-your-crap mode on’ anyway…

I get the impression that Sones are jealous of Exotics and want their “Shittiest fan club” award back.

 

 

10 Facts About Me

2 Feb

Just because.

 

1. I love spring. It’s my favorite season. I love spring flowers and the fact that everything seems to come back to life.

2. I don’t like autumn. It depresses me terribly. Rain depresses me in general. Except for summer rains. Those are lovely. ❤

3. If I’m listening to “Monster”, it means I’m really sad. Most likely crying. I only listen to that song when I feel the need to curl up in a ball and hide from the world and cry.

4. I love Bon Jovi. They’re my favorite “non-Asian” artists. I love their uplifting songs that have gotten me through the day many a times.

5. I’ll always regret the fact that I quit dance school. But I was only 7 and sucked at it, so no loss there.

6. I never went to college and I don’t know if I ever will. Unless something changes in this stupid system in this stupid country. I started 4 times and dropped out just as many.

7. I love English. And I used to be pretty damn good at it, too. It’s probably the only thing I can take pride in. In my senior I was the best in my school. 3rd best in the county. (even if that SOB got an A in the Cambridge exam and the rest of us got Bs. it was just an exam. I was better than him the rest of those 4 years of high school.)

8. I’m lazy. And well aware of it. In fact, I’m too lazy to come up with 2 more facts, so… good night.

 

 

 

9. (trying to beat laziness….) Although spring is my favorite season, my favorite month of the year is December.

10. If I ever get married, I’d like to get married in May. (eloping wouldn’t be bad at all)

 

The end.

 

 

 

Random Rant Time

30 Jan

I like Scent of a Woman. I only watched a couple of episodes but it was enough to remind me of The Bucket List (one of the best movies ever – arigatou, Kuu-chan!) and get me thinking again and realize once again that people don’t really live and enjoy their lives until it’s too late, until they find out that life is actually a privilege that will soon be taken from them.

Why does one have to die in order to finally live?

When we learn that we’re terminally ill, only then is when we actually start living, and we make lists of all the things we want to do, say, see before it’s too late, trying to make up for all the lost time. As far as I’m concerned, that moment when you start making the list means it’s already too late.

Why can’t people appreciate the value of life when no one and nothing is threatening it? A bucket list should be started the day you’re born and, throughout your life, you should constantly add and cross out things from it. Wouldn’t it be better to do the things you want to do while you can, while you’re still in full bloom, when you can enjoy them without the feeling that soon everything will end, that you’ve waited for too long?

Wouldn’t it be good if at night, when you rest your head on your pillow, you thought that even if you didn’t wake up the next morning, everything would be alright, because you’d have no regrets, no “I wish I had done that, said that etc”…

Wouldn’t it be good to just live while we’re alive?

 

 

Pentru cei interesați, cei vizați…

25 Jan

Azi am decis să rup câteva minute din timpul meu „prețios” pentru a spune două vorbe, trei prostii despre fenomenul care a luat amploare în ultima vreme. Dacă tot am zis că de acum nu mă mai bag în așa ceva, măcar să am un fel de „closure” cu privire la tema asta.

Înainte de toate, vă rog să fiți conștienți de faptul că acesta e un blog personal, un post personal, o părere personală și vă rog să le tratați ca atare. 🙂 Îmi cer scuze dacă pe alocuri voi folosi un limbaj mai puțin decent, dar după toate dățile în care am avut parte de astfel de întâmplări și discuții, nu mai pot să rămân 100% stăpână pe emoții, nervi și limbaj. 🙂

Dragi fani care aveți impresia că voi ați descoperit Kpop-ul și vă credeți miezul din dodoașcă, deși abia v-ați născut ieri,

Mă refer la cei care se trezesc să facă pagini, grupuri, site-uri, pentru artiști Kpop care au deja așa ceva.

Nu mă interesează dacă ascultați Kpop de 2 săptămâni sau de 10 ani. Dacă nu știți sau nu înțelegeți cum stau lucrurile în ceea ce privește valul Hallyu în România, e clar că v-ați născut ieri. Altfel ați fi înțeles ce înseamnă un fan club, un fan page, un grup, un fan site românesc dedicat unui anumit artist, mai ales când în titlu apare România (sau derivatele ei). Ați fi fost conștiente de toate discuțiile, argumentele și în final, acordul nescris făcut între fan cluburile românești care muncesc de ani de zile și fanii Kpop în general, acord care presupune faptul că la cât de puțini fani sunt în România, e în detrimentul tuturor să se creeze nșpe pagini (grupuri, site-uri) pentru același artist. Nu are absolut niciun rost să stăm împrăștiați în zece colțuri, când putem foarte bine să fim toți uniți, într-un singur loc și să lucrăm împreună pentru aceleași scopuri.

Argumentul vostru gen „e o lume liberă, internetul e liber, am dreptul să fac orice pagini, oricâte pagini etc” nu face decât să demonstreze cât de imature, egoiste și nepotrivite pentru o astfel de „slujbă” sunteți.

Comparați cu nu știu ce artist internațional care are nu știu câte fan pages? Sau cu nu știu ce țară în care sunt nu știu câte pagini pentru același artist? Când o să existe și în România zeci de mii de fani și pagini Kpop cu zeci de mii de Like-uri, poate, POATE atunci puteți veni cu scuza că „vai, sunt prea mulți la un loc, mă pierd, vreau ceva nou, ceva diferit”. Dar noi, dacă stăm cu zeci de pagini și FOARTE PUȚINE din ele cu mai mult de 1000 de Like-uri (iar cele care au peste 1000, fiți SIGURI că nu toate sunt de la români), credeți că o să ajungem să ne bage cineva în seamă? O să găsească la întâmplare una din zecile de pagini, o să vadă 1000 de Likes și o să gândească „numai 1000 sunt? nu merită”. De unde să știe ei că de fapt suntem 20 000, pe 20 de pagini?

Și vă rog să vă băgați mințile în cap și să realizați câtă importanță are cuvântul România în numele unui site, grup, pagini etc. Dacă nu înțelegeți, e încă un argument pentru faptul că sunteți prea imature pentru chestia asta. Vârsta din buletin n-are absolut nicio relevanță.

Și acum, a few words of advice. În special pentru cele care au creat MBLAQ Roumain și celelalte clone.

1. Un fanpage e practic un loc unde lucrezi. Așa sunt toate paginile, dacă nu sunt personale. Nu te apuci să discuți probleme interne pe ea, nu începi scandalul anului, nu vorbești ca pe maidan sau la tine acasă. Dacă te provoacă cineva, discuți în privat sau pe profilul personal. Toate rahaturile care s-au spus acolo și reacțiile și comentariile voastre nu fac decât să picați și mai prost. Nu spun că cei care au sărit cu gura și au început să vorbească și ele ca la ușa cortului sunt mai breze. Dar voi, ca admine ce aveți pretenția să fiți, ar fi trebuit să încercați să rezolvați totul într-un mod profesionist, să arătați că sunteți mai bune, mai mature, mai diplomate, fapt ce ar fi arătat, mai ales outsiderilor care habar n-au care e treaba, că poate chiar meritați pagina aceea.

2. Dacă scrii România (sau orice alt derivat), pagina reprezintă  TOȚI fanii români, e făcută de fani români, pentru fani români și reprezintă întreaga comunitate de fani din România, nu trebuie făcută doar din orgoliu, doar ca un simplu fanpage sau un loc de joacă. Să nu mai spun că tot ce se postează trebuie să fie în română. Dacă nu sunteți în stare să respectați minimul acesta de reguli de bun simț, nu meritați să aveți România în titlu. (deși când văd Roumain Fanpage,  mă aștept să scrie în franceză)

3. Un fanpage  nu e o copilărie. Dacă voi aveți impresia că e o joacă de copil, că oricine are dreptul și poate să o facă, vă înșelați amarnic. Și vă recomand să vă faceți timp cândva (dacă tot aveți atâta timp de creat pagini) să aflați, să studiați, să meditați la cum stă treaba în alte țări. 🙂 Și după aceea să veniți să-mi spuneți câte cazuri ați găsit de pagini și admini și situații de genul ăsta.

Vedeți clar că artiștii Kpop ocolesc majoritatea țărilor europene. De ce aveți impresia că vin doar în țări gen Anglia, Franța, Spania, Germania? Pentru că acolo sunt mii și mii de fani, activi, uniți, care știu cum să se facă văzuți și auziți. Pentru că ei pun înainte fan clubul național, comunitatea de fani, nu interesul și orgoliul propriu.

Anyways… știu că n-o să citească nimeni nimic, dar am simțit nevoia să spun ce am pe suflet. Îmi rezerv dreptul de a edita și a adăuga alte idei la acest post, în caz că simt nevoia.

Xie xie. Bye-bye.

 

EDIT.

(v-am zis că o să editez dacă simt nevoia)

Și simt nevoia, pentru că scandalul de pe MBLAQ Roumain a fost atât de urât, încât nu știu care tabără m-a scârbit mai mult. Cea a adminelor, cu susținătoarele lor, care dacă dădeau doi bani pe MBLAQ nu începeau cu postul acela, care dacă dădeau un ban pe MBLAQ ștergeau postul la primele insulte și comentarii vulgare, sau tabăra care sprijinea pagina „oficială”.  Oricât de nedreptățit te simți, să postezi astfel de comentarii pe o pagină care teoretic reprezintă un artist pe care îl admiri nu face decât să te subestimeze pe tine, ca fan.  Nu e ca și cum „vai, ce-ar zice MBLAQ dacă ar vedea cum vorbiți voi?”. E mai mult gen: dacă vede vreun fan străin toată panarama și o să ajungeți subiect de bârfă, „vai, uite fanele din România, ce vulgare și penibile sunt!”

Mi-e rușine mie, ca fan „neutru”, al Kpop-ului în general, să văd că se discută așa pe o pagină care are pretenția să reprezinte fanii din România. Mă bucur că a fost șters în sfârșit postul, însă nu a fost nici prima, nici ultima discuție de genul ăsta, pe o pagină de genul ăsta. Dar cu siguranță a fost cea mai dezgustătoare și dezamăgitoare.

Poate data viitoare veți fi mai reținute, mai decente, mai prudente.

 

Xie xie again.

 

 

Thanks To

22 Nov

Yes, that’s the title of a B2ST song.

It’s Thanksgiving Day,  so I’ll take a little time to list all (or most of the) things I’m thankful for.

First off, I’m thankful for the fact that God has kept me and my dad alive all this time. And I’d also like to ask Him to ignore my rants and my down moments and please keep us alive a little while longer. I still have some shit to do.  And I’m thankful that even if my family has lost members along the way, others have joined us and have been born, to keep this awesome DNA flowing. ^^ Keke.

Second, I’m thankful for YG. It makes me believe that there is still hope for good music in this whole wide world. And it gives me a reason to hang on, every single day.

I’m thankful for Bon Jovi, still rocking as they did 20 years ago (or better) and I pray that I catch their next world tour (that includes Romania – they promised!)

I wanna thank Eny, Kumi & Rinnie for still being my awesome friends and still talking to me and still putting up with my moods and tantrums and everything.

I thank Lex, Yun, Katy, Ari, Dee, Miha, Moon, Rikky, Dee, Diana, Jojo, Oana, Mi, Mel, Diia and Rinnie again, for still being a part of our YGFRo Staff and still putting up with my mood swings, bossy-ness, reproaches and insecurities. You’ll never really know how much you mean to me. You’re one of the reasons why I’m still here, writing this shit.

And I’m thankful for all the little things that make life great. Electricity, fire, running water… running hot water… (please don’t cut it off!! pay your damn bills, people!) Internet, cable TV, books, music, paper, canvas, pencils, water colors….. you get the point.

And last but not least… I’m thankful for all the shit and all the wonders life and God have given to me or put me through. Thanks to them, I am the person I am today, sitting here, writing these lines, and I’m not saying I’m perfect or completely satisfied with who I am. I’m just saying that it could have, and I could have, been much worse, so I’m thankful. I’m thankful for…. today.

Dear Big Bang…

13 Sep

It’s hard to wake up one day and realize that everything you’ve been working for and everything you’d sacrificed was all in vain. That no matter what you do and how much you try, nothing is enough, nothing is good enough… And you realize just how lonely you actually are. No one to turn to and no one to keep you company when you’re sad or simply bored, because everyone is out living their own life. And you cry your eyes out because you know that no one will see or hear you anyway…

And then I turn on the music and listen to your songs and think “Who am I to complain? These boys have been through hardships and pain an suffering bigger than I could ever imagine. And look at them now. Still staying strong, still together, better than ever”.  Your strength gives me strength. Watching you work hard day after day, watching you get past all the obstacles, watching you pushing your limits and fighting for your dreams gives me the power to fight too.  And I make it through another day…

So thank you, Kwon Ji Yong, Lee Seung Hyun, Kang Daesung, Choi Seung Hyun, Dong Young Bae, for being my strength and inspiration.  As long as there is Big Bang, there will still be me.

Sincerely,

a VIP

Aish….

15 Aug

I’m under quite a lot of pressure these days and I it’ll stay like this until the upcoming fan meeting is over.  But since stressing out is really hurting me in a number of ways, I’ll try my best, especially now, to not let things get to me, see the positive side in everything, focus on the good things and take each problem, each thing on my to-do list, each hour, one at a time. Maintain a positive attitude, hope for the best and… be as happy and pleased as I can be.

Colors always help. (and a Bon Jovi session)

Thus, I’m trying to keep my blog light and pretty and I’m searching for cute, colorful stuff to keep me happy. (this always does the trick) I need colors. And when I’m sad or disappointed or w/e, I usually like to go out, walk around and check out stores and boutiques and when I see something really cute and colorful it instantlu cheers me up. ^.^ (especially since the really cute and colorful thing is also really cheap xD) I found some cute stuff yesterday, but since it’s 3:30 am, I’ll wait till sunrise to take and post a photo. ^.^ And I found this really cute thing at my bro’s (not gonna say what it is yet) that with a bit of cleaning and a coat of white paint and some pretty decorations will look really cool. ^.^

But since then…..

I was supposed to catch up on a lot of work tonight, work that just keeps piling up, but since I can’t focus on that, instead of worrying about how big a failure I am as an admin, and fan, and project manager and everything, I ended up making this:

Hihi ^^ Not great, but… What did you actually expect at 3:30 am? >____>   To remind me of why I am where I am and doing what I’m doing. (or what I’m supposed to be doing. Oh crap, I gotta make the videos for GD and Big Bang. But there are only a few messages. T.T